cititori

de Claudiu Gaiu

 Science is sexy

          Ar fi o iluzie să credem că marile teorii economice, sociale sau filosofice au curs în gândirea responsabililor publici sau privaţi în epoca de cult al tehnocratului şi a competenţei manageriale. Poate că e vorba şi de sfârşitul cunoaşterii universitare şi a constrângerilor scolastice ale expunerii. Sigur, mai există uneori o referinţă la Adam Smith, Karl Marx sau Max Weber, dar ea e de regulă ornamentală sau punctuală, fără a implica un studiu riguros al operelor clasice. Astfel, deşi sunt urme ale unor lecturi atente din Capitalul, Thomas Piketty jură pe ce are mai sfânt că nu a parcurs un rând din Marx. Vade retro, Satana! Mai elastic, Daniel Dăianu, în articolele sale, invocă mereu ca referinţă filosofică ultimă pe Nassim Taleb, un guru al culturii manageriale, broker, statistician şi scriitor, dar greu de acceptat între gânditorii riguroşi. De altfel, el însuşi îşi mărturiseşte confortabila neafiliere. În faţa obiecţiilor filosoafei Edna Ullman-Magalit privitoare la nepotrivirea metaforei sale, lebăda neagră, pentru a descrie neprevăzutul, abstractul şi incertitudinea, Taleb se repliază spunând că observaţia e corectă, doar că pe el contradicţiile nu-l deranjează: e doar un povestitor! E inflaţie de  povestitori în zilele noastre! E cultura TEDx sau a predării în „stil american”, cu multe exemple personale ale unui conferenţiar atrăgător, cu doar câteva noţiuni-forță, adesea idei de-a gata, pentru un public fără timp şi care trebuie ademenit şi delectat pe scaunul său, uneori plătit. Din fericire, acest tip de expozeu se poate plia pe ştiinţa experimentală, unde o singură ipoteză e verificată pe sute de eşantioane, iar prezentarea e o epopee monotonă a laboratorului. Camera video şi Ştiinţa se întâlnesc furnizând astfel atât o prezentare accesibilă, cât şi o întemeiere savantă a principiilor economiei ca nouă ştiinţă a administrării binelui. De unde succesul neuroeconomiei sau a economiei experimentale. Între corifeii noii discipline, Paul J. Zak!

 

de Bogdan Rusu

Pragmatismul lui Marx în Tezele despre Feuerbach 1. Principala lipsă a oricărui materialism de pînă acum (inclusiv materialismul lui Feuerbach) este că obiectul, realitatea, sensibilul este luat numai sub forma obiectului sau a contemplării, şi nu ca activitate omenească sensibilă, ca practică, deci nu subiectiv. [...] 2. Problema dacă gândirea omenească ajunge la adevărul obiectiv nu este o problemă teoretică, ci una practică. În practică, omul trebuie să dovedească adevărul, adică forţa şi caracterul real, netranscendent al gîndirii sale. [...] 8. Viaţa socială este, în fond, practică. [...] (Marx, Tezele despre Feuerbach)

Fragment din manuscrisul celor 11 teze despre Feuerbach 

 

Prima teză este cea mai „misterioasă”, pentru că acolo obiectul este luat ca „practică”, ca activitate sensibilă (sinnliche). Obiectul = activitate sensibilă, iată o afirmație mai greu de înțeles. La Hegel obiectul percepției nu este decât actul percepției odihnindu-se în unitatea lui, după cum actul percepției nu este decât desfășurarea momentelor obiectului. Activitatea spiritului în percepție este ceea ce idealismul a dezvoltat (mai ales Fichte) drept „latură abstractă”, „subiectivă” a activității omenești, desprinsă de sensibil. (Eugeniu Sperantia: pentru spirit experiența sensibilă este echivalentă cu o serie de înfrângeri.) Lucrul, însă, nu este unitatea acestei activități, ci a activității omenești sensibile-reale-obiective. O activitate care se desfășoară, care este depusă, care are loc în spațiu și timp, care este la limită măsurabilă. Pentru obiectele artificiale lucrurile sunt clare. Obiectul artefactul, este munca adunată într-o unitate nemijlocită. Dar pentru obiectul natural? Pentru das Vorhandene? S-ar putea face hermeneutici, s-ar găsi ajutor la mulți pragmatiști. Marx vorbește, totuși, despre Gegenstand, Wirklichkeit, Sinnlichkeit, părând că le pune pe toate în sinonimie. Ar fi vorba, deci, despre Obiectul global, despre realitatea efectivă. Această realitate nu este altceva decât activitate omenească sensibilă (menschlich-sinnliche Tätigkeit) practică (praktische). Was praktisch ist, das ist wirklich; und das wirklich ist, das ist praktisch. Realul este exclusiv domeniul practicii și practica rămâne unicul criteriu al realității și adevăruluiDe pe această poziție pragmatistă generală trebuie înțeleasă activitatea revoluționară, practico-critică (revolutionäre, praktischkritische Tätigkeit).