cititori

 

 

 

 de Alexandru Vasile Sava

 

            Am fi putut să lăsăm moartă povestea cu dinții, ba poate că ar fi fost mai bine, și cu siguranță că am fi putut să o apucăm în diferite moduri. Se pare însă că nu putem rata o ocazie să ratăm o ocazie, așa că acum trebuie să vorbim despre povestea cu dinții. Şi dacă tot trebuie să vorbim, se pare că trebuie să vorbim în termenii puterii despre asta: trântind câte un "să fie loc şi de noi" multi-culti, câteva etalări a unor episoade de suferință proprii pentru a urechea cruzimea elitardă[i]. Nici măcar la faza nihilistă, "scoateţi toate măselele! Smalţul e contra-revoluţionar!" n-am fost în stare să ajungem cu discursul. Scrâșnim din dinți, dar nu lăsăm nici măcar un sunet să ne șuiere printre goluri și visăm la ziua când toți ne vom spăla migălos după fiecare masă și ne vom permite controale rutiniere din veniturile micro-întreprinderii personale.

 

 

de Claudiu Gaiu

 

          Şi totuşi, cum să protestezi împotriva corupţiei? e ca şi cum ai face referendumuri în favoarea păcii! Adversarii politici sunt susţinătorii ei fervenţi ? Teoretic, nici nu ar fi o prostie. Mari epoci şi realizări ale civilizaţiei sunt opera corupţiei: Renaşterea, Parisul baronului de Haussmann, birocraţia chineză, reinstaurarea economiei de piaţă în Europa Centrală, toate sunt operele venalităţii omeneşti.

de Claudiu Gaiu

  

          Imperialismul militar-umanist are ca principal aliat naţionalismele cele mai provinciale şi crude: kosovar, croat, uneori, kurd. În numele drepturilor omului sunt trecute cu vederea traficul de organe, nostalgia ustaşă filonazistă,  spălarea de bani sau răpirile.

          În oglindă, internaţionalismul deceniilor al 7-lea şi al 8-lea ale veacului trecut cochetează cu naţionalismul, iniţial progresist, până a nu mai rămâne, uneori, din progres decât limba de lemn a documentelor oficiale: „culmi de progres”, „s-au realizat progrese în creşterea productivităţii”, ”pace, colaborare şi progres în lume”. A fost cazul ceauşismului.

Interviu realizat de Maria Cernat

În data de 16.12.2016 am avut o întâlnire cu doi sirieni stabiliți în România. Motivul? Simplu: Alep! De-o parte avem o delegație siriană care mulțumește ambasadei ruse că le-au eliberat orașul. De altă parte, avem o altă perspectivă care arată că Alep a a recăzut în mâna unui regim la fel de violent și criminal. Firește, acum am fi tentați să spunem: sigur că era preferabilă dictatura Assad oricât de violentă eliberării, dacă prin eliberare înțelegem ISIS, Hezbolah, Frații Musulmani și alți ”prieteni ai libertății”. Totuși, un lucru e clar: nu există băieți buni în Siria!Cum spuneam, nu trebuie să ne grăbim să vedem Rusia ca o putere eliberatoare. Pentru o bună parte din sirieni regimul Assad este exact la fel de violent ca și contraponderea sa islamist-descreierată. Mai mult, există date care indică faptul că trupele de jihadiști au fost create și folosite pentru a teroriza populația civilă tocmai pentru ca regimul să poată poza în legitimul salvator. Cine să poată decurca ițele complicate ale unui conflict atât de violent? Nimeni. Nici nu cred că avem instrumentele și resursele necesare. Dar putem discuta cu cei direct implicați. E foarte simplu să ne dăm cu părerea despre sirieni uitând că ei sunt oameni de lângă noi care ar trebui chestionați în legătură cu ce cred ei că se petrece în țara lor. Inițial m-am întâlnit cu Mazen și Jamal pentru că știam că ei țin legătura cu civilii rămași în Alep. Totuși am decis că povestea lui Jamal merită să fie spusă. Cred că ne dă dimensiunea ororii înr-un mod în care nici un comentariu politic n-ar putea-o face.

de Maria Cernat

 O să încep exact așa cum nu se începe un articol, cu o negație. Nu, nu pretind că geopolitica e zona mea de expertiză. Analiza de discurs însă mă pasionează, motiv pentru care îmi permit să mă aventurez în analiza câteva dintre declarațiile șocante prezentate în presa centrală cu privire la relațiile noastre cu Rusia. Acestea pot fi sintetizate după cum urmează:

-         Putin este sursa răului pe pământ