cititori

 

„Politicienii occidentali, „experții” și jurnaliștii vor trebui să își reseteze poveștile de-a lungul următoarelor câteva zile, acum că armata lui Bashar al-Assad a recăpătat controlul asupra Alepului de est. Va trebui să aflăm dacă cei 250.000 de civili „blocați” în oraș erau într-adevăr atât de numeroși. Vom auzi mai multe despre motivele care i-au împiedicat să plece când guvernul sirian și forțele aeriene ruse și-au început bombardamentul feroce asupra părții de est a orașului.

 Și vom afla mult mai multe despre „rebelii” pe care noi cei din Vest - SUA, Marea Britanie și amicii noștri tăietori de capete din Golf - i-am susținut.

 

Printre rebeli se numără, până la urmă, Al-Qaida (alias Jabhat al-Nusra, alias Jabhat Fateh al-Sham), „lumea” - după cum se exprima George W. Bush - care a comis crimele împotriva umanității în New York, Washington și Pennsylvania pe 11 septembrie 2001. Mai țineți minte Războiul contra Terorismului? Vă mai amintiți de „răul pur” pe care-l reprezintă al-Qaeda? Vă mai amintiți de toate avertismentele dinspre iubitele noastre serviciile secrete britanice, despre cum Al-Qaida încă mai poate teroriza Londra?

 Se pare că nu, cel puțin nu în momentul în care rebelii, inclusiv Al-Qaida, apărau cu vitejie Alepul de est - din cauză că ni s-a urzit o poveste înduioșătoare despre eroism, democrație și suferință, o narațiune despre băieți buni contra băieți răi, la fel de periculoasă și mincinoasă ca și cea despre „armele de distrugere în masă”.

 Acum ceva timp, pe vremea lui Saddam Hussein - când câțiva dintre noi scriam că o invazie ilegală a Irakului ar duce la o catastrofă și la suferințe de nedescris și că Tony Blair și George Bush ne duceau pe drumul pierzaniei - era obligatoriu ca noi să ne declarăm tot timpul repulsia față de Saddam și regimul său. Trebuia să amintim cititorilor, în mod constant, că Saddam era unul din cei trei poli ai Axei Răului.

 Așadar să reluăm mantra obișnuită, pe care trebuie să o repetăm ad nauseam pentru a evita mesajele furioase tipice care vor fi lansate astăzi împotriva oricui se îndepărtează de imaginea aprobată oficial și profund viciată a tragediei siriene.

 Da, Bahsar al-Assad a distrus cu brutalitate fâșii vaste din orașele țării sale în lupta sa împotriva celor care vor să-i răstoarne regimul. Da, acel regim are o mulțime de păcate: tortură, execuții, închisori secrete, uciderea civililor, și - dacă includem milițiile ucigașe siriene aflate sub controlul nominal al regimului - o variantă înfricoșătoare de epurare etnică.

 Da, ar trebui să ne temem pentru viețile doctorilor curajoși din Alepul de est și pentru oamenii pe care aceștia îi îngrijeau. Oricine a văzut filmarea cu tânărul luat de către serviciile secrete ale regimului, direct din coloana de refugiați care fugeau din Alep săptămâna trecută, ar trebui să se teamă pentru siguranța tuturor celor cărora nu le-a fost permis să treacă de liniile guvernului. Și să ne amintim cum ONU a raportat că au fost informați despre „masacrarea” a 82 de civili în casele lor în ultimele 24 de ore.

 Dar a venit vremea să spunem și celălalt adevăr: că mulți dintre „rebelii” pe care noi, cei din Vest, i-am susținut - și pe care prim-ministra noastră Theresa May i-a legitimat indirect, când s-a milogit săptămâna trecută în fața tăietorilor de capete din Golf - sunt printre cei mai cruzi și mai nemiloși combatanți din Orientul Mijlociu. În timp ce am dat dezaprobator din cap față de ororile ISIS din timpul asediului Mosulului (un eveniment foarte asemănător celui din Alep, deși nu ți-ai da seama citind varianta noastră a poveștii), noi am ignorat voit comportamentul rebelilor din Alep.

 Acum doar câteva săptămâni, am luat un interviu uneia dintre primele familii musulmane care au fugit din estul Alepului în timpul unui armistițiu. Tatăl tocmai aflase că fratele său fusese executat de rebeli pentru că trecuse frontiera cu soția sa și fiul lor. El condamna rebelii pentru că au închis școlile și pentru că și-au amplasat armele lângă spitale. Și nu era vreo marionetă a regimului; a admirat până și Daesh-ul pentru cum s-au comportat în primele zile ale asediului.

 În cam aceeași perioadă, soldații sirieni își exprimau în privat temerile că americanii ar permite ISIS să iasă din Mosul pentru a ataca regimul din Siria. Un general american își exprimase chiar frica că milițiile șiite irakiene ar putea împiedica ISIS să treacă granița irakiană înapoi în Siria.

 Ei bine, s-a ajuns și la asta. În trei coloane lungi de camionete kamikaze și cu mii de susținători înarmați, ISIS a traversat deșertul din Mosul, în Irak, și din Raqqa și Deir ez-Zour, în estul Siriei, pentru a ocupa din nou Palmyra.

 Este interesant să observăm cum au fost prezentate în media noastră aceste evenimente paralele. Aproape fiecare titlu de astăzi vorbește despre „căderea” Alepului în fața armatei siriene - când, în orice alte circumstanțe, am fi spus cu siguranță că armata a „recapturat” orașul de la „rebeli” - în timp ce se scria că ISIS a „recapturat” Palmira când (având în vedere comportamentul lor criminal) am fi putut cu siguranță anunța că fostul oraș roman „căzuse” din nou sub controlul jihadiștilor.

 Cuvintele contează. Aceștia sunt oamenii - „amicii” noștri, presupun, dacă rămânem la actuala poveste cu privire la jihadiști - care în timpul primei ocupații a orașului, anul trecut, au decapitat un intelectual de 82 de ani ce încerca să protejeze tezaurul roman și i-au pus apoi ochelarii înapoi pe capul tăiat.

 După cum recunosc și autoritățile noastre, rușii au organizat 64 de zboruri operative de bombardare împotriva atacatorilor ISIS din afara Palmirei. Având în vedere norii de praf ridicaţi de convoiul ISIS în deșert, de ce nu s-au alăturat forțele aeriene americane la bombardarea celui mai mare dușman al lor? Din cine-știe-ce motiv, sateliții SUA, dronele și spionajul american numai nu au reușit să le vadă - după cum nu au reușit nici când ISIS au condus cohorte identice de vehicule pentru a captura prima oară Palmira în mai 2015.

 Nu încape îndoială că Palmira reprezintă un pas înapoi atât pentru armata siriană, cât și pentru ruși - chiar dacă unul simbolic mai degrabă decât militar. Ofițerii sirieni îmi spuneau, mai devreme anul acesta în Palmyra, că nu vor permite ISIS să se întoarcă. Se stabilise o bază militară rusească în oraș. Avioane rusești zburau deasupra. O orchestră rusească tocmai concertase în ruinele romane, pentru a sărbători eliberarea Palmirei.

 Atunci ce s-a întâmplat? Cel mai probabil este că armata siriană pur și simplu nu a avut trupele necesare pentru a apăra Palmira în timp ce intervenea în estul Alepului.

 Vor trebui să reia Palmira - și repede. Însă, pentru Bashar al-Assad, sfârșitul asediului din Alep înseamnă că ISIS, al-Nusra, Al-Qaida și toate celelalte grupări salafiste, împreună cu aliații lor, nu își mai pot revendica o bază, sau crea o capitală, în șirul lung de orașe mari care formează coloana vertebrală a Siriei: Damasc, Homs, Hama și Alep.

 Să revenim la Alep. Narațiunea politico-jurnalistică familiară și deja obosită trebuie împrospătată. Dovezile sunt clare de câteva zile. După câteva luni de condamnare a nedreptăților regimului sirian, și de ignorare a identității și brutalității adversarilor săi din Alep, organizațiile pentru drepturile omului - mirosind o înfrângere pentru rebeli - au început abia acum câteva zile să-și extindă criticile și asupra apărătorilor Alepului.

 Uitați-vă de exemplu la Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului. După ce săptămâna trecută și-a exprimat temerile obișnuite - și de înțeles - pentru populația civilă din estul Alepului și muncitorii săi medicali, pentru civilii supuși represaliilor regimului și pentru „sutele de oameni” care ar fi dispărut trecând frontierele, ONU a început brusc să-și exprime alte griji.

 „De-a lungul ultimelor două săptămâni, credem că Frontul Fatah al-Sham [cu alte cuvinte, Al-Qaida] și Batalionul Abu Amara că au răpit și ucis un număr necunoscut de civili care au cerut grupărilor armate să le părăsească cartierele, pentru a cruța viețile civililor...”, se declara.

 „Am primit de asemenea informații cu privire la faptul că între 30 noiembrie și 1 decembrie, grupări armate ale opoziției au tras asupra populației civile care încerca să scape.” Mai mult, „atacuri fără discriminare” au fost lansate asupra zonelor dens populate de civili, atât în partea vestică controlată de către guvern, cât și în estul „rebel” al Alepului.

 Bănuiesc că vom auzi mai multe despre acestea în zilele ce urmează. De asemenea, luna viitoare vom putea citi o carte nouă și înfiorătoare, „Negustorii de Oameni”, scrisă de jurnalista italiană Loretta Napoleoni, despre finanțarea războiului din Siria. Aceasta cataloghează răpirile pentru bani atât ale guvernului, cât și ale grupărilor rebele din Siria, dar vine și cu câteva cuvinte dure pentru profesia noastră jurnalistică.

 Reporteri care au fost răpiți de grupări armate în Siria de est „au căzut pradă unui fel de sindrom Hemingway: corespondenți de război susținând insurgența au încredere în rebeli și își pun viețile în mâinile lor pentru că sunt mână în mână cu aceștia”, scrie Napoleoni. Însă, „insurgența este doar o variantă a jihadismului criminal, un fenomen modern loial unui singur lucru: banii.”

 Oare e prea dură cu cei din profesia mea? Oare chiar suntem „mână în mână” cu rebelii?

 Stăpânii noștrii politici sunt cu siguranță - din același motiv pentru care rebelii își răpesc victimele: bani. De aici și spectacolul rușinos al lui Brexit May și a  măscăricilor ei de miniştrii, care s-au prosternat săptămâna trecută în fața autocraților suniți ce finanțează jihadiștii din Siria, cu speranța că vor câștiga contracte de miliarde de lire în vânzări de arme post-Brexit către Golf.

 În câteva ore, Parlamentul britanic urmează să dezbată situația doctorilor, asistenților medicali, copiilor răniți și civililor din Alep și din alte zone ale Siriei. Comportamentul grotesc al Guvernului Regatului Unit a garantat că nici sirienii și nici rușii nu vor acorda cea mai mică atenție vicărelilor noastre lamentabile. Și aceasta trebuie să devină o parte a poveștii”

 [traducere de Alexandru Vasile Sava]

 Sursa:

http://www.independent.co.uk/voices/aleppo-falls-to-syrian-regime-bashar-al-assad-rebels-uk-government-more-than-one-story-robert-fisk-a7471576.html